Am citit despre un poem al lui Merejkovski intitulat “ Coralii” in care spune despre corali ca sunt cele mai fragile vietuitoare din mare.Pentru a se apara si a trai ,ei se inconjoara de aceasta materie dura numita chiar coral . Tocmai aceasta lipsa de comunicare cu exteriorul , aceasta autoaparare ii omoara.
Noi oamenii, fiinte fragile deopotriva, procedam la fel. Ne spunem ca lumea este rea, ca ceilalti nu merita suportul nostru. Ne spunem ca tot ceea ce trebuie sa facem e sa avem grija de noi, sa ne protejam. De cele mai multe ori ne educam copiii astfel si chiar daca le transmitem un alt mesaj verbal, faptele noastre spun cu totul altceva.
Daca aflam de un semen al nostru, fie in suferinta, fie pe moarte , manifestam un soi de curiozitate impletita cu putina compatimire si , apoi, multumiti, ne ducem vietile mai departe in impietrirea inimilor noastre. Un gest frumos, un zambet, o vorba buna, o rugaciune , o deschidere a inimii sunt intotdeauna de folos.
In fata nedreptatilor vietii, a minciunii , a rautatilor, alegem sa ne iritam, sa ne maniem. Sa ne maniem este usor, este o activitate care necesita energie si aproape ca suntem convinsi ca ne-am facut datoria ca oameni. Si daca am incerca sa nu-i raspundem raului cu rau? La urma urmei, matematic vorbind, daca raului existent i-am atribui,pentru usurinta calculului valoarea (-1), a ii raspunde cu o atitudine negativa, fie si de (-0,5), suma lor va genera o si mai mare negativitate, lucrurile se vor inrautati. In schimb , trezirea la viata a inimii si cugetului fiecaruia dintre noi ne vor calauzi catre cautarea unei rezolvari, a unor solutii, a schimbarii tiparelor de gandire si vor genera pozitivitate in vietile noastre.
Sta in vointa noastra sa alegem sa ne deschidem inimile, sa alegem bunatatea, empatia, unitatea , sa alegem sa fim frumosi in suflet! Sa fim oameni, nu corali!
Comentarii recente