Despre răbdare

Se spune despre răbdare că este o virtute, o îmbinare a tuturor virtuților pentru că fără ea, niciuna dintre virtuți nu stă, nu se manifestă.La un moment dat în destinul nostru, fără să știm, fără să ne dorim, răbdarea devine o componentă a vieții noastre. Nu o recunoaștem la început și asta pentru că o confundăm cu disperarea de a vrea ceva, pe cineva, de a fi iubiți, de a fi doriți, o confundăm  cu orgoliul, cu frica de respingere, cu atașamentul de oameni, de lucruri, ba chiar cu lipsa stimei de sine. De fapt, în viața noastră a apărut ceva sau cineva, mai degrabă ,cineva care a ajuns la sufletul nostru, cineva căruia i-am văzut și i-am simțit sufletul dezgolit, cineva care a activat răbdarea din noi pentru că, poate, știe că lucrurile bune se întâmplă celor care știu să aștepte.Răbdarea nu este despre a aștepta ci despre a aștepta cu o atitudine potrivită, despre a-l înțelege pe celălalt și drumul pe care trebuie să-l parcurgă, despre a te purta cu celălalt cu sensibilitate, despre a depăși momentele de frustrare, despre a trece peste orgoliu, despre a-ți transformă lacrimile în putere și înțelepciune.Indiferent de ceea ce ne  rezervă  viitorul, trebuie să vedem în răbdare creșterea spirituală, o șansa primită și pentru cel așteptat și pentru cel care așteaptă, un izvor de încredere, de speranța, recunoștință și iubire