Din cele mai vechi timpuri, oamenii au muncit.Fie ca au cultivat ogorul, ca au hranit vitele , au vanat sau au pescuit, munca a fost o componenta necesara a vietii lor. Si apoi, intre noi fie vorba , mereu s-au gasit multi care s-au straduit sa-i puna la munca pe cei mai multi dintre noi.
Invatam sa vorbim si mergem la cresa.Urmatorul pas, gradinita, unde invatam cum sa relationam, ceva maniere si mai ales cum sa ne facem placuti celorlalti.Apoi, vine si etapa mult asteptata, mersul la scoala.Invatam sa citim, sa scriem, acumulam o multime de informatii , concuram cu altii pentru premii, distinctii.Si in fiecare etapa avem sansa de a ne face prieteni, de a intelege cat mai multe despre lumea in care traim si de a ne bucura de viata.Urmeaza liceul, facultatea, masterul, doctoratul. Si tot asa. In mod clar, suntem deosebit de aplecati catre invatatura, catre a colecta informatii, a aduna diplome si distinctii.Cu siguranta, educatia este nepretuita si ne este de mare folos pentru ca lucrurile se construiesc caramida cu caramida . Doar ca, uneori, ii uitam sensul si ceea nu am invatat, este ceea ce ne descalifica. Pentru ca ceea ce nu am invatat este sa ne pretuim pe noi insine cat si oamenii care ne-au stat alaturi si de cele mai multe ori, nu stim sa ne pozitionam si nu avem constiinta propriei valori. Aceasta este momentul in care, de regula, ne aflam la primul job. Fiind primul loc de munca, data fiind lipsa de experienta, ni se prezinta ca o mare oportunitate si se asteapta de la noi sa demonstram ca am meritat-o. Nu pot nega ca a pune in practica ceea ce ai invatat si a iti asuma responsibilitatea muncii efectuate este mai mult decat o experienta utila si importanta, este esentiala.Doar ca, de cele mai multe ori, tocmai neavand constiinta propriei valori, uitand de noi, de viata noastra, de concedii, de cei dragi, tot demonstram si demonstram. Muncim fara intrerupere, ne ignoram sanatatea, nu ne facem analizele, dar obtinem mult asteptatele si doritele laude.O data experienta acumulata si depasirea pragului demonstrativ trecuta, povestea nu se termina aici. Urmeaza alte joburi la care ni se spune ca suntem, nici mai mult, nici mai putin , decat o familie. Si suntem incurajati sa dedicam cat mai mult timp si cat mai multa atentie, caci, suntem o familie. Fiecare dintre noi avem familie, avem prieteni, oameni care ne iubesc pentru ceea ce suntem si a le dedica lor timp si atentie, ne aduce echilibru in vietile noastre. Sa nu uitam ca parintii, fratii, surorile, verii, prietenii nostri sunt adevarata noastra familie! Investim timp, bani, energie, sanatate pentru a ne pregati pentru o meserie sau o cariera .Ne gasim diverse locuri de munca, dezvoltam afaceri, demonstram si tanjim dupa recunoastere si dupa acceptare. In mod evident, toata viata noastra invatam si muncim: acumulam cunostinte, obtinem calificari, dezvoltam abilitati, dar dincolo de toate acestea, invatam despre viata, despre oameni, ne cunoastem pe noi insine, ne stabilim scara de valori. Invatam sa avem o viata echilibrata, sa fim responsabili, sa daruim societatii din ceea ce ne-a dat. Toate acestea cumulate reprezinta experienta, mostenirea noastra pe care o transmitem mai departe celor la inceput de drum si care, astfel, pot avea sansa de a invata din greselile noastre si societatea poate evolua. Muncind in mod responsabil , constient si sanatos, invatam sa diferentiem mijloacele de scop si aflam ca sensul muncii este acela de a cladi o lume mai buna pentru noi toti.
Investeste in sanatate!Investeste in tine!
Comentarii recente